Hon David Kilgour si Lidia Melinte-
textul discursului prezentat pe 1-3 iunie la Facultatea de Drept din cadrul Universitatii « Constantin Brancusi », Targu Jiu, Romania
Henry Bergson, filozoful care a dezvoltat prima data conceptul de societate deschisa, sustine ca guvernele societatilor deschise sunt receptive si tolerante iar mecanismele politice sunt transparente si flexibile. Statul nu pastreaza secrete asupra lucrurilor publice; este o societate non-autoritara in care toturor li se incredinteaza stiri despre tot ce se intampla. Libertatea politica si drepturile omului formeaza fundatia unei societati deschise.
Karl Popper, in cartea sa, “Societatea deschisa si dusmanii sai”, defineste “societatea deschisa” ca pe una in care conducatorii politici pot fi dati jos fara varsare de sange, in opozitie cu o societate inchisa in care este nevoie de o revolutie sangeroasa sau o lovitura de stat pentru a schimba conducatorii. Democratiile sunt exemple de “societate deschisa”, in timp ce dictaturile totalitare si monarhiile autocrate exemple de “societate inchisa”.
Sub regimul communist, Romania a fost un exemplu excelent de societate inchisa. In ca masura este societatea romananeasca deschisa acum, dupa 45 de ani de communism si 18 ani de eforturi spre a deveni o societate deschisa autentica?
Dupa 1989, societatea romaneasca se gasea in ruina: o economie falimentara, o justitie si o politie controlate de securitate, iar dimensiunile moral-spirituale ale oamenilor erau sever alterate. Si ceea ce este uneori cel mai dificil de refacut este tocmai distrugerea morala.
Perioada comunista, care practica un sistem fundamental opus naturii umane, a cauzat mereu in evolutia sa schimbari critice in gandirea normala a oamenilor. Aceasta s-a realizat prin instituţionalizarea terorii fizice si presiunii psihice care cu timpul a pătruns adânc în conştiinţa umană, supradimensionând un instinct adânc înrădăcinat în fiiţa umană: frica. Astfel s-a creeat o societate deviată de la normalitate, în care relaţiile de bază dintre oameni erau controlate de spectrul fricii. Frica de a nu fi arestat de securitate, frica de a îţi exprima opiniile în mod deschis, chiar frica de a trai normal. Solul în care trebuia să încolţească acesta sămânţa era sărăcia pentru ca omul sărac poate fi controlat mult mai uşor.
Comunismul are, se pare, caile lui de a supravietui dupa ce este declarat mort. Daca indivizii asteapta pasiv ca lucrurile sa se schimbe, nu ar trebui sa ne miram de ce chestiuni grave au fost doar cosmetizate in loc sa fie fundamental schimbate.
Cred ca nu gresesc cand afirm ca primul pas spre o societate deschisa in Romania a fost facut de Revolutia din Timisoara, in decemrie 1989. Indiferent ce s-a intamplat cu revolutia cateva zile mai tarziu- daca a fost transformata sau nu intr-o lovitura de stat de fostii lideri de partid, in dorinta lor de a pune mana pe putere- Revolutia de la Timisoara, care a fost scump platita prin vieti umane, ramane un simbol al rezistentei impotriva totalitarismului.
Inca imi amintesc ca eram cu sute de romani-canadieni la ambasada romana din Ottawa in noaptea aceea din decembrie 1989, cand regimul Ceausescu a cazut, datorita sutelor de ceteteni curajosi ai Timisoarei, indrumati de pastorul Lazlo Tokes.
Care a fost semnificatia acestei Revolutii care s-a raspandit si la Bucuresti, si apoi in toata tara?
Nu a fost o lupta indreptata numai impotriva unui dictator, ci una indreptata impotriva comunismului: tiranie, desconsiderarea fiintei umane, respingerea si dispretul puternic fata de o constiinta activa, fata de valori morale, etc.
Dupa patru decenii de educatie si propaganda exclusiv comunista, prejudecati apartinând acestei ideologii mai bantuie constiinta tuturor românilor. Existenta acestor prejudecati nu e o vina pentru purtator. Manipularea lor, insa, de catre grupuri interesante in renasterea comunismului (chiar si sub o noua forma) si reinstaurarea lui la putere este un act total anti-democratic.
De aceea, in Martie 1990, Societatea Timisoara a lansat Proclamatia de la Timisoara, “cel mai important text politic de dupa ’89 si, de fapt, singurul program coerent de transformare a Romaniei comuniste intr-o societate democratica ” , spunea Ana Blandiana, poet, dizident si co-fondator al Fundatiei Alianta Civica.
Dupa cum se afirma in Proclamatie, “o serie de fapte intamplate in Romania, indeosebi dupa 28 ianuarie 1990, vin in contradictie cu idealurile Revolutiei de la Timisoara”, astfel ca semnatarii au exprimat teluri liber-democrate, vazute ca reprazentand mostenirea revolutionara. Cea mai cunoscuta cerinta era Punctul 8 al documentului, in care se cerea ca toti fostii membri ai nomenclaturii PCR si securitatii sa fie exclusi de la ocuparea fuctiilor publice pentru o perioada de zece ani (sau trei legislaturi consecutive), mai ales pentru functia de presedinte (legea Lustratiei). Punand la indoiala statutul Frontului Salvarii National (denumit ulterior Partidul Social Democrat- PSD), Proclamatia argumenta ca acesta era reprezentat dintr-un numar mic de comunisti care erau dusmanii lui Ceausescu, dar care, aveau propriile lor interese de putere si care, prin urmare, au pus mana pe putere.
In lunile urmatoare, documentul a fost recunoscut si sustinut de sute de asociatii civice, in timp ce patru milioane de cetateni au semnat apeluri in favoarea introducerii Punctului 8 in cadrul legii electorale. El a fost si principala cerinta a Golaniadei- protestul din Piata Universitatii initiat de studentii si profesorii de la Universitatea din Bucuresti, care a fost violent reprimata de cea de-a treia Mineriada in iunie, acelasi an.
Proclamand solidaritatea de clasa, textul opunea „tehnica tipic comunista de dominatie prin invrajbirea claselor si categoriilor sociale”. In timp ce exprima vointa de a „nu copia sistemul vestic capitalist cu neajunsurile si inechitatile lui”, Punctul 10 al Proclamatiei se declara in favoarea privatizarii (exprimate ideal sub forma „distribuirii egale a actiunilor intre lucratorii intreprinderii, statul detinand numai acele fonduri care sa asigure controlul activitatii”)si investitiilor imediate in sectorul public (ca mijloc de a preveni consecintele inflatiei).
Textul exprima, de asemenea, speranta ca membrii Diasporii romane, care au parasit tara sub regimul comunist sa se reintoarca si sa-si aduca contributia in societate, alaturi de partidele traditionale si sa ia atitudine impotriva acelei parti a publicului „care, instigat de fortele obscure, au abuzat de exilatii care s-au reintors”, numindu-i „cei care ne vand tara”.
Documentul si-a exprimat opozitia fata de toate formele de „sovinism”, descriind Timisoara ca fiind reprezentantul de varf al „spiritului tolerantei si respectului reciproc, singurele principii care vor guverna in viitoarea Casa Europeana” exprimind astfel, un apel de solidaritate in privinta relatiilor etnice si a sistemlui multi-partinic bazat pe alegeri libere, cu excluderea „partidelor extremiste, fie de dreapta sau stanga”.
Pentru cei care au acuzat Proclamatia ca ar genera o „vanatoare de vrajitoare’, sfarsitul Proclamatiei explica clar:
„ La Timisoara nu s-a murit pentru ca activisti comunisti din randurile doi si trei sa treaca în frunte si unul din participantii la genocid sa fie numit de catre acestia ministru de interne. Nu s-a murit pentru ca dezbinarea sociala si nationala, cultul personalitatii,cenzura mass-mediei, dezinformarea, amenintarile telefonice si scrise si toate celelalte metode comuniste de constrângere sa fie practicate în vazul lumii,în timp ce noua ni se cere pasivitate în numele stabilitatii sociale. Aceasta Proclamatie se adreseaza în primul rând celor care au primit revolutia cadou si se mira de ce suntem nemultimiti, de vreme ce dictatura a cazut, s-au abrogat o serie de legi proaste si a mai aparut si cate ceva în pravalii. Acum stiu de ce suntem nemultumiti: nu acesta a fost idealul Revolutiei de la Timisoara.”
Istoricul Dennis Deletand sustine ca lustratia era intrinsec legata de necesitatea publicarii dosarelor Securitatii detinute de CNSAS si Serviciile Romane de Informatii. El a comparat amanarile vadite in acest sens in modul de operare in Romania fata de procesele similare din alte tari din fostul Bloc Est-european (Polonia, Republica Ceha si Ungaria).
Stim ca societatile deschise sunt caracterizate prin:
· guvernarea legii;
· respectul pentru drepturile omului, minoritati, diversitate de opinii;
· guverne alese democratic;
· economii de piata in care afacerile si guvernarea sunt evident separate; si
· o societate civila activa care ajuta la mentinerea controlului asupra abuzurilor oficiale.
Cand romanii compara aceste principii cu ceea ce se intampla in tara, unii se simt descurajati. Dar complacerea este cel mai rau dusman. Chiar daca situatia este dificila, s-au facut cativa pasi curajosi spre o societate deschisa. Romanii ar trebui sa sprijine aceste incercari decat sa astepte in rolul de spectatori ca lucrurile sa se schimbe din exterior.
Ce poate fi facut pentru intarirea Romaniei ca o societate deschisa, cu o societate civila puternica?
1. Acceptarea diversitatii si respectului pentru altii, in ciuda diferentelor. Pornind de la premisa cal ca o societate este formata din totalitatea membrilor ei, reintoarcerea la normal implica in primul rand o schimare la nivel de individ. Sub regimurile totalitare, individul e invatat ca este neimportant. Ca el nu conteaza. Ca opinia sa nu are importanta. Trebuie sa se renunte la acesta conceptie.
Pentru construirea unei societăţi deschise după o lunga epoca totalitară un prim principiu pe trebuie să-l luăm în calcul, este faptul că societatea umană reprezintă o diversitate, fiecare individ având caracteristicile lui unice şi distincte, intocmai ca si piesele divers colorate ale unui mosaic foarte complex.
Cu cât fiecare individ este apreciat pentru particularitatile proprii si cu cat este incurajat sa contribuie la armonia intregului, ca atat mai semnificativ devine intregul mosaic.
Deci acceptarea diversităţii este un prim pas cheie impreuna cu respectul pentru ceilalti si a parererii celorlalti.
2. Intelegerea adevarului si accepterea schimabrii de mentalitate. Cum poate avea loc, in practica, schimbarea individului? Schimarea pozitiva reala intr-o societate nu poate avea loc pana cand individul nu intelege realitatea in care se afla si a faptului ca el trebuie sa-si schimbe mentalitatea. Pentru aceasta ei trebuie sa cunoasca si inteleaga adevarul. Aici, fiecare individ ar trebui să aibă cunoştiinţă de crimele comunismului, de crimele din închisorile comuniste din Romania din trecut si de crimele din inchisorile de astazi, din alte tari. Accesul la adevarata istorie a neamului său este esentiala. Tinerii ar trebui sa studieze istoria comunismului si sa invete ca acesta nu poate fi niciodata o solutie. Atat comunismul si fascismul sunt practic la fel.
3. O schimare autentica in atitudine, bazata pe valori, incusiv pe integritatea personala. Ceea ce este cel mai rau, poate mai rau decat crimele sale, este ca, sub comunism, constiinta morala a oamenilor este compromisa drastic. In condtitii de opresiune, oamenii sunt mult mai predispusi sa minta, sa se ascunda, sa insele, sa tradeze, sa linguseasca. Decaderea morala devine o a doua natura; doar cateva persoane pot ramane cu adevarat verticale, cel mai adesea cu pretul libertatii si vietii lor.
Evident ca nu putem cere ca o societate sa fie dreapta si corecta daca noua, ca indivizi, ne lipseste simtul etic. Numai cand individul insusi devine constient cat de important este sa fie corect, sa-si faca munca cinstit, fara sa insele sau sa faca rau celorlalti din mediul sau, sa-i respecte pe ceilalti, sa-si aminteasca sa-i ajute pe ceilalti mai mult, va apare o schimbare semnificativa in orice societate. Aici, educatia copiilor, tinerilor, adultilor trebuie sa joace un rol important.
4. Promovarea valorilor, in general.Valori gresite au fost promovate de prea mult timp, in Romania si in alte societati totalitare. Oamenii ar trebui sa reinvete ceea ce este pozitiv, constuctiv, creator. Ei ar trebui sa inteleaga ca nici o economie puternica nici o societate deschisa nu se pot construi pe valori gresite sau pe non-valoare. Pe de alta parte, Romanii au multe exemple de oameni exemplari care si-au dedicat si sacrificat viata pentru cauze si idealuri nobile. Ei ar trebui facuti cunoscuti si promovati ca exemplu pentru tinerile generatii. Imi vin in minte nume precum:
Corneliu Coposu- secretar personal al Ministrului Iuliu Maniu (unul dintre cei mai respectati politicieni de dinainte de razboi, el insusi un dizident si prizonier anti-comunist), care a fost condamnat la 17 ani de temnita grea pentru convingerile sale anti-comuniste. El este un simbol al rezistentei comuniste.
Petre Tutea- un ganditor profund, una din acele rare personalitati la care gandul, vorba, fapta sunt una. El este un exemplu etic si intelectual in care putem gasi virtuti fundamentale: curajul, rabdarea, cumpatarea, pietatea.
Alexandru Zub- cunoscut drept cel mai mare istoric in viata, eseist si academician; a fost si el detinut politic si dizident in timpul anilor de inceput ai Romaniei comuniste, un om de mare onoare.
Ana Blandiana- o mare poeta si eseista contemporana. Spre sfarsitul anilor 1980 asumandu-si riscurile represaliilor comuniste, Blandiana a inceput sa scrie poezii de protest ca raspuns la pretentiile tot mai absurde ale regimului, in general. Dupa Revolutia din 1989, ea intra in viata politica, militand atat pentru inlaturarea fostilor activisti ramasi in functii de conducere cat si pentru o societate deschisa. Ea a co-fondat Sighet, Memorialul Victimilor comunismului si rezistentei anti-comuniste, care include un Muzeu si un Centru de Studii Internationale.
Doina Cornea- intelectual si dizident notabil. Impreuna cu intelectuali ca Ana Blandiana, Mihai Sora si Mircea Dinescu, Cornea a continuat sa spuna adevarul despre guvernul lui Ion Iliescu. A fost co-fondator al Forumului Democratic Anti-totalitar din Romania.
Acestia, impreuna cu tinerele victime ale revolutiei din 1989 si cu toate victimile comunismului sunt exemple de oameni care au fost gata sa moara decat sa se supuna unei doctrine incompatibile cu constiinta lor.
5. Programe educationale pentru a ajuta tinerii sa dezvolte spirit civic. Scolile, ONG-urile, comunitatile locale, ministerele educatiei, justutiei, etc, si toata societatea civila ar trebui implicata in dezvoltarea proiectelor si programelor educationale care vor ajuta copiii si tinerii sa devina cetateni responsabili.
6. Programe educationale care sa ajute tinerii sa se dezvolte conform valorilor etice precum corectitudinea, adevarul, respectul pentru ceilalti, altruismul si toleranta. In ciuda faptului ca cinismul, lipsa de scrupule si aroganta sunt afisate la fiecare nivel al societatii, tinerii ar trebui educati ca nu aceasta este calea spre succes si valoare personala inalta.
7. Oficialii alesi ar trebui selectati cu mare atentie de catre cei care voteaza. Ar trebui introdus votul uninominal. Oamenii ar trebui sa stie exact pe cine aleg, si ar trebui sa aiba acces la biografiile detaliate ale candidatilor.
8. Legea electorala ar trebui sa nu dea dreptul fostilor activisti de partid si ofiteri de securitate sa fie numiti pe liste de candidati- asa cum sustine Proclamatia de la Timisoara. Pentru a supravietui, unele dintre aceste persoane si-au ascuns conceptiile totalitare si radacinile, si-au rafinat metodele, au pozat in dizidenti, promitand sa construiasca democratia in tara. Dar prezenta lor in viata politica a tarii este sursa principala de tensiune si suspiciune care framanta astazi societatea romaneasca.
9. O clauza speciala a legii elctorale ar trebui sa interzica definitiv fostilor activisti de partid sa candideze pentru functia de Presedinte a tarii (conform Punctului 8 al Proclamatiei de la Timisoara), pentru Senat si Parlament. Presedintele Romaniei ar trebui sa fie un „simbol al divortului tarii de comunism”.
10. Investitii imediate sunt necesare, de exemplu, in domeniul educatiei si sanatatii. Aceasta este o prioritate pentru un standard minim de natiune civilizata.
11. Fostii dizidenti, detinuti politici si oameni care au demonstrat ca sunt activi in dezvoltarea societatii ar trebui incurajati si sustinuti sa participe in alegeri si alte functii decizionale. Citez din Punctul 6 al Proclamatiei de la Timisoara:
„Multi dintre românii aflati astazi departe de tara au plecat dupa persecutii poltitice si chiar dupa ani grei de închisoare. Ar fi rusinos din partea noastra sa-i hulim si noi cu vorbele activistilor comunisti de odinioara. Exilul românesc înseamna sute de profesori emineti care predau la cele mai mari universitati din lume, mii de specialisti pretuiti la cele mai puternice firme occidentale, zeci de mii de muncitori calificati în tehnologiile cele mai avansate. Sa fim mândri de ei si sa transformam raul în bine, facând din trista si dureroasa diaspora româneasca o forta innoitoare pentru România. Timisoara ii asteapta cu dragoste pe toti exilatii români. Sunt compatriotii nostri si, azi mai mult ca niciodata, avem nevoie de competenta lor, de europenismul gândirii lor si chiar de sprijinul lor material. De asemenea, cultura româna va fi întreaga numai dupa ce se reintegreaza în ea cultura din exil.”
12. Efortul de a face justitia accesibila tuturor romanilor, in mod egal. Pentru acesta, eliminarea coruptiei este o conditie esentiala.
13. Politie, procurori, judecatori independenti politic. In acelasi timp, tribunalele nu trebuie s aiba nimic in comun cu modelul ‚scenelor de teatru’ ex-comuniste.
14. Judecatori independenti selectati de o Comisie Juridica pentru a evita apartenenta politica in numiri.
15. Comisiile Juridice ar trebui sa includa persoane ireprosabile care sa recomande numai pe cei mai bine calificati barbati si femei pentru a fi judecatori.
16. Promovarea magistratilor tineri dar profesionisti, care nu sunt implicati politic si nu au apartenenta politica sau preferinte de vreun fel.
17. Un statut care ar trebui sa interzica ofiterilor de securitate sau altor oficiali ai fostului guvern nedemocratic din Romania sa aiba vreun birou politic sau juridic. In acelasi timp, dosarele securitatii ar trebui facute publice. De fapt Presedintele Basescu si Monica Macovei au luptat ambii impotriva coruptiei, pentru expunerea dosarelor securitatii si pentru incercarea de a separa justitia de influenta politica. Sa ne mai intrebam de ce a fost Monica Macovei concediata si presedintele Basecu suspendat? Poate Parlamentul Romaniei ignora Curtea Constitutionala care a declarat ca preseditele nu a incalcat constitutia si sa decida singur suspendarea?
18. Constitutia ar trebui modificata conform noilor realitati. Ce alta constitutie, intr-o democratie, ar permite ca un presedinte ales sa fie suspendat impotriva deciziei Curtii Constitutionale pentru ca a condamnat coruptia, in timp ce alt fost presedinte nu a fost nici macar contestat cand a chemat in mod evident minerii pentru a reprima protestul studentilor?
19. Formarea unui mecanism care ar trebui sa restrictioneze influenta actuala a oamenilor foarte bogati spre varfurile puterii. Aceştia pot favoriza prin anumite legi mersul societăţilor comerciale la care deţin capital majoritar.
20. Societatea civila ar trebui sa intervina la crearea unui asemenea mecanism de siguranta. Poate avea, de asemenea, un rol in controlul serviciilor secrete.
21. Controlul politic asupra mass-mediei ar trebui sa inceteze. In mod ideal, nici un interes politic sau financiar nu ar trebui sa afecteze impartialitatea presei, televiziunii, radioului, etc. Rolul mass-mediei trebuie sa fie acela de informare nu de servire a unor interese politice. Ar trebui, de asemenea, sa informeze oamenii despre realitatile din Romania si consecintele lor in Romania port-totalitara. Germania de dupa perioada nazista poate fi un bun exemplu in acest sens.
22. Mass-media ar trebui sa aiba un rol educativ. Ea ar trebui sa promoveze idei specifice pentru o societate deschisa si sa ii demonstreze avantajele. Bineinteles, trebuie sa se tina cont si de interese comerciale, dar aceasta ar trebui sa fie o usa deschisa spre cultura si valori traditionale. Dacă înainte de 1989 a existat acea grotescă cultură de partid, după 1989 şi-a făcut apariţia o subcultură dominata de valori indoielnice. Nu ar trebui sa neglijam ca in aceasta sub-cultura, societatea deschisa este identificata ca ‘dusman al poporului’.
23. Societatea civila ar trebui sa informeze oamenii in legatura cu atrocitatile comuniste trecute si prezente, in cadrul mass-mediei, conferintelor, seminariilor, etc. Daca este adevarat ca cunoasterea este putere, este, de asemeni, adevarat ca oamenii ar trebui sa invete din greselile din trecut pentru a evita sa le faca in viitor. Romanii au China ca un exemplu viu a ceea ce s-ar fi intamplat daca ar fi supravietuit comunismul. Teroarea ar fi luat forme mult mai subtile, ascunse si mai greu de detectat. Raportul nostru, al lui David Matas si al meu, disponibil si in romaneste la www.organharvestinvestigation.net vorbeste despre o noua forma a raului pe planeta noastra. Ne referim la uciderea practicantilor Falun Gong- oameni care cred si pun in practica principiile adevar-bunavointa-toleranta- si la recoltarea organelor lor, fara consimtamantul acestora, in scopuri comerciale.
24. Atat societatea civila cat si mass-media ar trebui sa informeze publicul despre adevaratele valori care au adus prosperitate, drepturi ale omului, diversitate, pluralism si guvernarea legii in societatiile democratice. Cele post-comuniste au dificultati in apreciarea societatilor democratice. Aceasta atitudine este mostenita din perioada totalitara, cand ideologia de partid pretindea ca societatile vestice abunda in droguri, moravuri usoare, prostitutie, si, in ciuda politetii, oamenii sunt preocupati doar de treburile lor. Societatea romaneasca nu ar trebui sa uite ca, printre primele lucruri pe care le-a ‚imprumutat’ de la Vest, dupa revolutie, au fost tocmai acele lucruri, in dorinta ei de a poza intr-o societate libera. Dar, ceea ce societatea romaneasca n-a reusit probabil sa inteleaga si ar trebui invatat acum este ca, printre cele mai bune lucruri, de care se bucura societatile vestice, sunt tocmai societatea civila si guvernarea legii.
Orice roman ar trebui sa-si dea seama ca o societate post-totalitara fara guvernarea legii, fara valori morale si fara hotararea de a lupta pentru amandoua, nu isi va vindeca niciodata ranile si nu va deveni o adevarata societate deschisa.
In ultimul secol, demnitatea umana a fost continuu asaltata de doua ideologii uimitor de asemanatoare in practica: Nazismul si Comunismul.
Ambele au fost catastrofe fara precedent atat pentru romani cat si pentru alte natiuni unde acestea au guvernat. Consemnarile despre comunismul din Europa dintre 1944-1989 includ:
§ Abuzul (si chiar mai mult) asupra a zeci de milioane de oameni nevinovati, in timpul unei aproape jumatati de secol,
§ Esecul economic continuu,
§ Persecutia comunitatilor religioase si crearea asa numitei „crize a sufletului”, putini realizand ca aceste grupuri ar juca un rol major in eventuala prabusirea a sistemului,
§ Obligarea fermierilor care trudeau pamantul sa renunte la lucrarea pamantului fertil prin colectivizare fortata, deposedandu-i atat de pamant cat si de animale
§ Inducerea faptului ca era o crima sa vorbesti despre democratie in scopul de a proteja dictaturile incompetente, violente, criminale, de altfel, in Romania sau in alta parte
§ Comunismul a inversat conceptul nobil de egalitate umana transfomandu-l intr-un scut pentru privilegiile speciale ale oficialitatilor de partid, nomenclatura. George Orwell a incondeiat tradarea oamenilor de catre Revolutia rusa, in 1917, prin celebra fraza: „Toate animalele sunt egale dar unele sunt mai egale decat altele”.
§ Comunismul a inlaturat toate drepturile sindicatelor muncitoresti, inclusiv dreptul de a exista in vreo forma coerenta si a negocia in mod colectiv, demonstrand ca nicaieri unde acesta guverneaza nu manifesta inters fata de drepturile muncitorilor
§ A distrus orice concept de guvernare a legii si independenta a judecatorilor.
§ A transformat arta si cultura in propaganda sterila, exiland astfel multi artisti si scriitori .
Violoncelistul/dirijorul/compozitorul Mitislav Rostropovich, care, ca si multi alti artisti a jucat un rol important in rasturnarea dictaturii din Rusia, a spus atat de bine: „Constiinta este o mare motivatie pentru creativitate”.
Concluzii
Noi, democratii, din intreaga lume nu trebuie nici sa ne complacem, nici sa fim prea increzatori. Mai sunt inca in jur de 45 de dictaturi in lume, care fac atat de mult rau fiintelor umane si mediului inconjurator.
Sa luam, de exemplu, rolurile pe care guvernul Chinei il joaca in Sudan/Darfur, Burma/Mynamar, Zimbabwe, Coreea de Nord si in subminarea democratiei de-a lungul marii parti a Asiei si peste tot.
Uitati-va la ceea ce face acest guvern cu proprii oameni, incluzandu-i pe jurnalistii independenti, militanti ai drepturilor omului, democrati, comunitati religioase, uiguri, tibetani, si multi altii.
In raportul nostru, noi, cei doi canadieni, am ajuns, spre groaza noastra, la concluzia ca guvernul Chinei isi ucide chiar prizonierii de constiinta, practicantii Falun Gong, fara nici o forma de procedura juridica si le vand organele la preturi mari turistilor din strainatate care vin pentru transplant.
Guvernul este cel care va gazdui Jocurile Olimpice in august 2008, in Beijing. Este acelasi oras in care, inca din 1999 conducerea tortureaza practicantii Falun Gong, si ii forteaza sa lucreze cate 16 ore pe zi pentru fabricarea produselor ilegale pentru export.
