Canada, dupa cum se spune, are mai multi cetateni care provin din fostul bloc sovietic, ca si procent al populatiei noastre, decat din orice alta tara membra NATO. Diferitele teme ale discursurilor care sunt si in rezumat la aceasta conferinta sunt, astfel, de un interes deosebit si pentru multi canadieni, de asemenea.
Am o admiratie enorma pentru toti romanii care v-ati riscat vietile pentru a va impotrivi fortelor armate ale regimului Ceausescu in timpul lui decembrie 1989. Ce violenta nemiloasa si inumana a fost raspandita de sustinatorii lui chiar si in ultimile zile!
Inca imi amintesc ca eram cu sute de romani-canadieni si cu alti oameni in fata ambasadei romane din Ottawa in noaptea in care a cazut regimul. Am fost deodata invitati inauntru atatia cat am putut intra; in timp ce in noptile precedente nu am fost lasati sa intram.
Rolul societatii civile in lamurirea trecutului
Organizatiile societatii civile din tara dumneavostra ar trebui sa informeze continuu in legatura cu cei 45 de ani de experienta sub regim totalitar. De exemplu, unul dintre multe alte lucruri pe care le-am aflat pe cand am vizitat Romania, este ca la sfarsitul anului 1944 Partidul Comunist Roman avea numai in jur de 1000 de membri, ceea ce, fara indoiala explica partial, de ce soldatii rusi au recurs pe atunci la atat de multa violenta ca sa-si impuna modelul lor de totalitarism. In al doilea rand, asa cum observa Stefan Caltia, pictor si profesor la Universitatea de Arta, Bucuresti, “Comunismul in Romania nu a fost o doctrina, a fost un sistem prin care un grup de oameni a cautat sa transforme in sclavi pe ceilalti oameni din tara”.
Profesorul Caltia ne-a explicat si ce s-a intamplat cu agricultura in satul in care traia. Inainte de colectivizarea agriculturii din 1950, locuitorii cultivau tot pamantul pe care il aveau cu mandrie, tragere de inima si raspundere. Cand au fost fortati sa intre in colectiv in 1950, numai jumatate din pamant mai era cultivat; iar el, ca profesor avea obligatia sa mearga din poarta in poarta, in fiecare dimineata, la ora 9, sa spuna satenilor sa mearga la munca. Cand oamenii si-au primit pamantul inapoi, dupa 1990, multe legaturi cu pamantul fusesera rupte, din pacate, multi dintre ei parasisera deja satul. Astfel astazi este folosit chiar si mai putin pamant in mod productiv.
Si acesta este doar un exemplu in care regimul cauta sa-i deposedeze pe oameni de identitatea lor si sa deformeze cursul normal al vietii. Simpozionul dumneavostra a oferit multe exemple de acest fel, asa incat experientele rezistentei anti-comuniste romane pot fi comparate cu cele din alte tari.
Unii dintre noi am vizitat Cetatea Fagaras- monument istoric din secolul al XIV-lea- care a functionat ca inchisoare, in principal pentru oficialitatile arestate dupa 1948, pentru cei care au format rezistenta armata locala din munti si pentru alti dizidenti care s-au opus instalarii controlului communist in zona.
Am fost impresionat de mandria cu care fundatia dvs- Fundatia “Negru Voda”, Academia dvs si Institutul de Investigare a Crimelor din Romania o au pentru intreaga rezistenta anti-comunista din acesta parte deosebita a tarii- Tara Fagarasului- si de faptul ca doriti sa ii pastrati memoria vie prin infiintarea Muzeului Represiunii Comuniste.
China astazi
Guvernarile democrate refacute, precum si altele pot invata multe din China de astazi, ca si studiu de caz a ceea ce s-ar fi putut intampla in Europa de est sau oriunde in alta parte in absenta evenimentelor din 1989. O carte importanta, Mao-Povestea Nestiuta, de Jung Chang (autorul cartii Lebedele Salbatice) si Jon Halliday, citeaza, de exemplu, cuvintele lui Mao despre rolul sau vital in instalarea regimului Kmerilor Rosii in Cambogia in 1975: “Pol Pot, conducatorul lor, sub care aproape un sfert din populatia Cambogiei a fost distrusa in cativa ani, era un suflet-pereche al lui Mao. Imediat ce Pol Pot a luat puterea, Mao l-a felicitat personal in tara sa care era ca un lagar de munca fortata ‘ Ai obtinut o victorie splendida. Doar o singura lovitura si nu va mai fi nici o clasa.’ Ceea ce Mao voia sa spuna era ca toata lumea devenise sclav.”
Mao si Tibetul
Cartea lamureste ca presedintele al carui portret si cadavru domina inca Piata Tiananmen in Beijing a fost unul dintre cei mai nemilosi tirani pe care i-a avut vreodata istoria. Autorii conchid cu tristete ca Mao a fost “raspunzator de mai bine de 70 de milioane de morti pe timp de pace, mai mult decat oricare alt conducator al secolului 20.”
Tinand cont de experienta dvs in legatura cu armatele invadatoare, merita sa ilustram propriile metode ale lui Mao cu vecinii, din Capitolul 42 al cartii, care descrie cum s-a comportat fata de Tibet. Pe scurt, pradarea tibetanilor de hrana de la sfarsitul anilor 1950 a fost atat de violenta incat, nu-i de mirare ca s-au rasculat. Aceasta a fost pe placul lui, pentru ca, dupa cum scria, ”…asta ne da posibilitatea sa ne rezolvam propriile probleme prin razboi.” Atunci el i-a permis lui Dalai Lama, foarte tanar pe atunci (si care a devenit anul trecut cetatean de onoare al Canadei) sa fuga in India pentru a evita intaratarea opiniei publice si a incepe razboiul terorii impotriva tibetanilor.
Panchen Lama, cel de-al doilea in rang leader spiritual al tibetanilor, care initial i-a intampinat cu bucurie pe soldatii lui Mao in Tibet, a scris in 1962 ca soldatii lui erau manati ca o turma in cantini unde erau hraniti cu “buruieni, chiar si cu coaja necomestibila de copac, frunze, iarba, radacini si seminte.” Ani mai tarziu el a dezvaluit ca 15-20% din toti tibetanii- probabil jumatate erau barbati adulti- au fost bagati in inchisori, iar acolo erau “munciti pana la moarte.”
Suferinta provocata tibetanilor nu se deosebea decat ca si dimensiune fata de ce a facut Mao cu proprii cetateni in interiorul Chinei. De exemplu, mai mult de 35 milioane de chinezi au murit in mod inutil de foame in timpul bizarului sau “Mare Salt Inainte” de la sfarsitul anilor ’50.
Pacea in lume
Despre subiectul important al pacii in lume, as putea sa notez tot din carte ca, in 1960, la o intalnire la Bucuresti a conducatorilor comunisti din 51 de tari, Hrusciov al Rusiei a respins punctul de vedere al lui Mao cum ca razboiul ar fi necesar pentru a infaptui socialismul: “Numai nebunii si maniacii ar putea sa-si mai doreasca acum alt razboi mondial.” Conducatorul rus i-a spus, deasemeni, delegatului lui Mao, la intalnire, Peng Zhen, “De vreme ce il iubiti pe Stalin atat de mult de ce nu ii luati cadavrul la Peking?” Si apoi le-a spus colegilor lui: “Cand ma uit la Mao vad copia perfecta a lui Stalin.”
Din 1949, de la partidul lui Mao in China, istoria este scrisa continuu cu varsare de sange, coruptie si inselaciune. In principiu, tot ceea ce fac conducatorii sai- atunci, acum sau intotdeauna- este proiectat sa le intareasca detinerea exclusiva a fraielor guvernarii, fara organizare de alegeri. De aceea ei cauta sa perpetueze mituri pozitive despre Mao si sa-i minimalizeze inspaimantatoarele actiuni intreprinse impotriva propriului sau popor dar si impotriva strainilor, deopotriva: daca poporul chinez ar sti adevarul, partidul si-ar pierde orice urma de legalitate pentru a conduce tara.
Poporul chinez astazi
Fara indoiala, ca si voi cei de aici, am cea mai mare admiratie pentru poporul Chinei si mileniile lor de munca sustinuta, intelepciune acumulata, succese in agricultura, nenumarate inventii, cercetare internationala, arta, literatura, filosofie, iar, in trecut, o guvernare armonioasa bazata pe principii din Confucianism. In ciuda istoriei ei bogate, guvernarea totalitara din China, combinata in ultimii ani cu un capitalism de genul “merge orice” a creat conditii ingrozitoare atat pentru oameni cat si pentru mediul inconjurator, de-a lungul tarii. China este oamenii sai, nu acest guvern ne-ales de popor.
In 1975, dupa mai bine de un sfert de secol de putere absoluta, Mao a admis in secret ca China era cea mai saraca tara din lume. Din 1978, Deng Xiao-ping, cel pe care Mao l-a eliminat de doua ori de la conducerea partidului, a reusit sa schimbe directia dezastroasei politici economice.Totusi, o consecinta a modelului de capitalism in care ‘merge orice’ a lui Deng a fost ca poporul chinez este astazi exploatat mai mult decat locuitorii oricarei alte tari. Ei sunt, de asemenea, tinuti sub supunere de milioane de oficiali, politie si soldati. Asa cum spunea laureata premiului Nobel, Amartya Sen, cresterea economica ce nu acorda nici o atentie prosperitatii propriului popor, este nimic.
Sa reflectam asupra acestui citat din Noua Comentarii asupra Partidului Comunist: “PCC distruge complet standardele universale pentru natura umana… Nu crede in Dumnezeu (si) nu respecta nici macar natura fizica, ‘Lupta-te cu Cerul,/ Lupta-te cu Pamantul,/ Lupta-te cu oamenii/ Asa vei descoperi o bucurie nemarginita.’ Acesta a fost motto-ul partidului in timpul Revolutiei Culturale.” Atat de multi cetateni nevinovati, de toate varstele au fost ucisi de Garzile Rosii ale lui Mao in timpul Revolutiei Culturale; iar unei intregi generatii i s-a refuzat dreptul de a urma scoala. Motivul acestei initiative a lui Mao, asa cum reiese din cartea lui Jung Chang- Halliday, era sa creeze o atmosfera de teroare in intreaga tara, asa incat el sa-si duca la indeplinire planul stalinist de descotorosire de cei pe care ii percepea ca si dusmani.
Cultura chineza de dinainte de 1949 respecta loialitatea si multe alte valori. Confucianismul (pe care Mao l-a detestat), Buddhismul si Taoismul aduceau stabilitate. Taoismul se bazeaza pe adevar; Buddhismul pe compasiune; Confucianismul pe loialitate, toleranta si bunavointa. Daca tinem seama ca si practica traditionala Falun Gong se bazeaza pe principii similare, nu este de mirare de ce practicantii sai din China sunt in continuu persecutati fara mila, din vara anului 1999. Acesta persecutie cuprinde practic toate metodele cunoscute de tortura, de la biciuiri, socuri electrice, arsuri cu flacari sau tigari aprinse, spanzurari de ziduri, violuri si crime. Raportorul Natiunilor Unite pentru tortura, Manfred Nowak a anuntat anul trecut ca doua treimi din victimile supuse torturii in China sunt prizonieri Falun Gong, prizonieri datorita constiintei lor (ei sunt persecutati pentru ca nu vor sa-si renege principiile in care cred: Adevar-Compasiune-Toleranta.)
Raportul Recoltarii Sangeroase
Falun Gong a fost declarat drept ‘dusman’ al partidului desi, initial, timp de mai multi ani ani, guvernul i-a incurajat stilul de viata sanatos si meditatia. Practicantii Falun Gong sunt de fapt ucisi de personalul medical din China pentru organele lor vitale. Raportul independent revizuit despre aceasta noua crima a umanitatii, semnat de David Matas si de mine poate fi accesat in aproape 18 limbi la : organharvestinvestigation.net.
Raportul nostru actualizat publicat in ianuarie are, impreuna cu anexele 178 de pagini, asa ca voi rezuma putin aici cateva descoperiri majore:
De cand am pornit investigatia independenta din Mai 2006, la cererea Coalitiei pentru Investigarea Persecutiei Falun Gong in China, David Matas si cu mine am ajuns la concluzia infioratoare ca guvernul Chinei si agentiile acesteia din numeroase parti ale tarii “au omorat un numar mare dar necunoscut de prizonieri datorita constiintei lor, practicanti Falun Gong.”
“Organele lor vitale, inclusiv rinichi, ficat, cornee si inima au fost confiscate fara impotriva vointei acestora, pentru a fi vandute la preturi ridicate, cateodata strainilor, care, in mod normal trebuie sa astepte timp indelungat pentru donatii voluntare in tarile lor natale.”
Practicantii Falun Gong fac o combinatie de 5 exercitii fizice si urmeaza principii morale inalte bazate pe adevar, compasiune, toleranta. Cele din urma sunt similare cu principiile buddhiste, taoiste si confucianiste. Numarul celor care practica Falun Gong (sau Falun Dafa) a crescut de la practic nimic in 1992 la mai mult de 70 de milioane in toata China la sfarsitul anilor 90, conform unei estimari a guvernului.
In vara anului 1999 pentru motive ce tin de paranoia totalitara din China, partidul a dezlantuit o campanie mass-media de defaimare si persecutie care continua pana in present. Ratiunea fundamentala inventata era ca Falun Gong era “dusman al poporului” si “cult malefic”, desi in realitate practicantii nu sunt implicati politic si nu au nici una din caracteristicile unui cult.
De atunci, un numar urias de practicanti au fost arestati; ei sunt inchisi in ‘lagare de re-educare’, aproape intotdeauna fara a fi acuzati de ceva sau judecati si multi sunt torturati si fortati sa lucreze ore in sir in institutiile de productie pentru export ca sa renunte la crezul lor. Mii de practicanti al caror nume este cunoscut au murit din cauza torturii. Dintre cei aflati in inchisoare, numai prizonierilor Falun Gong li se fac teste de sange si sunt examinati fizic, pentru un motiv oribil care acum este evident- sa stabileasca compatibilitatea ca donori de organe.
Practic, toate organele folosite pentru transplant in China vin de la prizonieri executati, dar acest grup este compus atat din indivizi condamnati cat si din practicanti Falun Gong. Cei din urma sunt rareori acuzati de ceva.
Spre deosebire de condamnati, ei sunt de fapt ucisi de medici si asistente prin administrarea unor injectii toxice si taiati pentru a furniza organe acelor recipienti compatibili, care platesc sume sume mari de bani pentru organe (de la 30 000$ la 180 000$ pentru o combinatie rinichi-ficat).
Fara arme care scot fum
Extragerea de organe in China de la practicantii Falun Gong are loc in sali de operatie. Victimile sunt omorate in timpul acestui proces, iar corpurile sunt apoi arse. Faptasii, care sunt cadre medicale, sunt vinovati de crime impotriva umanitatii si este foarte improbabil ca ei sa marturisesca aceasta. Persoanele impartiale, care tin seama de probele noastre, in totalitatea lor, au un ‘nivel de certitudine’- asa cum un profesor de drept a inaintat o condamnare penala bazandu-se in principal pe probe indirecte de netagaduit – ca aceste crime au avut loc si continua sa aiba loc. Armele care scot fum exista in principal la televizor.
Ingrozitoarea nostra concluzie nu a reiesit doar din una dintre cele 33 de probe pe care le-am luat in considerare ci din combinarea tuturor probelor. Toate cele 33 sunt verificabile si in majoritatea cazurilor incontestabile. Dam doar 5 exemple reprezentative:
1- Practicantii Falun Gong reprezinta un numar imens de detinuti pe care guvernul ii defaimeaza, dezumanizeaza, depersonalizeaza si marginalizeaza chiar mai mult decat pe detinutii condamnati la moarte pentru infractiuni majore (printre care mai mult de 60 de infractiuni, inclusiv evaziunea fiscala).
2- Avem persoane care au sunat la spitale si alte institutii din China, dandu-se drept membri ai familiilor persoanelor care au nevoie de transplanturi de organe; in marea parte a locatiilor, cei care raspundeau spuneau ca sursele de organe sunt practicantii Falun Gong.
3- Fosta sotie a unui medic chirurg ne-a spus ca sotul ei i-a marturisit ca el personal a recoltat cornee de la aproape 2000 de practicanti Falun Gong in orasul Shenyang din nord-estul Chinei timp de 2 ani pana in octombrie 2003. Am gasit marturia ei credibila.
4- Timpul de asteptare pentru transplant in China este uimitor de scurt- e o chestiune de zile sau saptamani- ceea implica foarte clar o banca de ‘donori’ vii disponibili pentru turistii care vin pentru organe. Oriunde in lume timpul de asteptare se masoara in luni si ani. Paginile de web ale spitalelor din China se acuza singure mandrindu-se cu timpuri de asteptare foarte scurte pentru toate organele in schimbul unor mari sume de bani.
5- Primitorii transplanturilor ne-au spus ca personalul militar face operatii atat in spitale militare cat si in cele civile. Pagina de web a Centrului de Transplant de Organe al Spitalului General al Politiei Militare din Beijing afirma cu indrazneala: “Centrul nostru de Transplant de Organe este departmentul nostru principalul prin care facem bani.” Un primitor din Asia ne-a spus ca un chirurg militar
i-a adus 7 rinichi inainte ca cel de-al optulea sa fie gasit compatibil cu tesutul si anti-corpii sai. Opt oameni au murit pana ce el si-a primit rinichiul ce i se potrivea.
In concluzie, dovada ca aceste crime au loc in China este pur si simplu coplesitiare. Guvernul Chinei nu a dat pana acum nici un raspuns plauzibil raportului nostru.
Concluzii confirmate
Anuntand anul acesta pe 6 aprilie ca incepand cu 1 mai nu va mai avea loc nici un comert cu organe umane, guvernul Chinei a confirmat fara voia sa adevarul sinistru pe care l-au concluzionat multe surse, printre care si Raportul nostru.
Matas si cu mine speram ca acest ultim edict va opri uciderea prizonierilor de constiinta, Falun Gong, atat inainte cat si dupa Jocurile Olimpice de la Beijing. Tinand seama de sumele enorme de bani implicate, de indiciile ca medicii militari opereaza inafara sistemului sanitar si de legatura evidenta ce il are acest anunt cu ingrijorarea produsa de ceea ce a ramas permanent etichetat drept “Olimpiada Genocidului”, ramanem sceptici ca se va schimba prea multe lucruri legate de o crima a umanitatii care are loc in China de 8 ani deja.
Guvernul Chinei are precedent in a anunta politici si legi care suna bine comunitatii internationale in principiu dar care nu sunt aplicate. Instiintarea acesta nu inseamna nimic daca practica de recoltare de organe pentru mari sume de bani, de la ‘donorii’ fara voia lor continua.
Ministrul chinez adjunct al sanatatii, Huang Jiefu, vorbind la Guangzhou la jumatea lui noiembrie 2006, a denuntat vinderea de organe de la prizonierii executati, spunand: “Afacerile pe sub tejghea trebuie sa inceteze.” Totusi practica acesta a fost interzisa deja legal pe 1 iulie 2006, si ca metoda, mult inainte de aceasta, asa incat discursul lui era o confirmare oficiala ca interzicerile precedente nu au avut efect. Suntem ingrijorati ca aceasta instiintare de schimbare in lege nu este mai mult decat o cosmetizare politica, o piesa de propaganda cu ochii atintiti exact pe curatarea ingrozitoarei reputatii a partidului in ceea ce priveste drepturile omului, in mintea potentialilor vizitatori straini, inainte de Olimpiada de la Beijing din 2008.
“Tragand invataminte din cele intamplate”
Aceasta ma duce cu gandul la ‘Fantezie din China’ scrisa de un American, James Mann, care critica supozitia generala cum ca PCC ar fi hotarat sa se indrepte spre democratie, liberalism politic si respectarea drepturilor omului. Mann crede ca elitele din orase ca Shanghai si Beijing s-ar putea revolta pentru a perpetua guvernarea autoritara in China, contrar ipotezelor vechi de 30 de ani ale politicienilor americani din ambele partide, personalului de conducere, sinologilor si diplomatilor. Cartea sa cauta sa demonstreze ca e timpul sa nu mai trecem cu vederea abuzurile partidului in privinta drepturilor omului, in nimicirea dizidentilor politici si in sustinerea regimurilor paria din strainatate.
Dunn afirma ca, daca China ar deveni o democratie, sansele vreunei confruntari militare de orice fel si de oriunde, ar disparea imediat. Deasemenea, locuitorii de 1, 3 miliarde ai Chinei merita dreptul de a-si alege propria guvernare in loc de a mai continua cu un partid neales “cu o lunga si dezgustatoare istorie expusa violentei, cu atasament doar pentru propriile privilegii si o slabiciune pentru coruptie. ” Mai este, deasemenea, si rolul pe care il joaca PCC in strainatate, care, noteaza Dunn, submineaza continuu valorile democratice. Astfel, partidul i-a acordat lui Robert Mugabe (Zimbabwe) un titlu de onoare in China si i-a acordat ajutor economic guvernului sau, desi regimul acestuia este unul dintre cele mai brutale si corupte din lume. PCC este principalul sustinator al juntei militare din Burma, unde Aung San Suu Kyi continua sa fie tinuta sub arrest la domiciliu 16 ani dupa ce ea si suporterii ei au castigat prin alegeri libere. Cand presedintele Islam Karimov al Uzbekistanului a ordonat o actiune de represiune ucigasa demonstantilor in 2005, guvernul Chinei l-a sprijinit. In Sudan, unde toti cei cu ratiune au concluzionat de mult ca regimul lui Bashir organizeaza crime impotriva umanitatii, un exemplu ar fi genocidul din Darfur, de ani de zile, PCC este unul dintre principalii sustinatori, mai ales la Consiliul de Securitate al UN. Recent, China a trimis cateva sute de ‘ingineri’ in Sudan, dar nimeni nu se indoieste de faptul ca acest interes brusc in oprirea crimelor si violurilor are legatura cu Olimpiada Genocidului asupra careia, sustinatorii cauzei Darfur, printre care si Mia Farrow, continua sa atraga atentia lumii.
Jocurile Olimpice
Dunn crede ca publicitatea mass-media din jurul Jocurilor Olimpice din 2008 va lasa in urma pe cele precedente. El intreaba sarcastic daca “producatorii de masini ai lumii si companiile de bere vor dori sa sponsorizeze transmisiunile TV despre acesta Olimpiada care are loc pe fundalul dezagreabil al Chinei- munca de salahor pe bani putini, saracie, detinuti politici, coruptie si dezastre de mediu? Nu prea.” El pune problema daca Jocurile de la Beijing vor urma groaznicului precedent din 1936,al Olimpiadei din Berlin.
Prezenta unor imense corporatii mass-media internationale in Beijing a putea stimula demostratiile politice din partea aparatorilor democratiei, grupurilor religioase, Tibetanilor, Uigurilor, practicantilor Falun Gong, muncitorilor si taranilor nedreptatiti, dar numai daca ei pot trece de cordoanele de paza desemnate sa-i tina departe de camerele de luat vederi. Dunn: “Protestatarii potentiali vor fi tinuti inafara Beijingului (sau daca locuiesc in oras ei pot fi scosi afara din Beijing). Multimile nu vor avea dreptul sa se adune; daca o fac vor fi imprastiate inainte ca sa fie adunate in vreun loc public. In special politia va trata cu asprime grupurile care vor cauta acces spre Piata Tiananmen, care este interzisa protestelor, de la evenimentele din 1989. ”
Testul adevarat va veni dupa ce strainii vor fi parasit Beijingul, spune Dunn. Cate din schimbarile din sistemul politic al Chinei care au fost sugerate, in ajunul Jocurilor, vor fi implementate? Va reusi lumea democratica sa integreze China in normele noastre? Sau, va trebui comunitatea de afaceri din Canada sau din alta parte sa continue sa explice de ce fac ei reverente unui regim care relativ recent a ordonat tancurilor sa traga in cetateni neinarmati si care din 2000 ucide detinuti Falun Gong, prizonieri datorita constiintei lor, fara nici o acuzatie, vanzandu-le organele strainilor, pentru profit? Este acesta o responsabilitate sociala comuna a unor presedinti de companii?
In mod just, Dunn accentueaza ca problema adevarata a comunitatii internationala de afaceri este “Cine integreaza pe cine?” Cate familii din Romania, din alte parti ale Europei sau din Canada nu si-au pierdut mijloacele de trai ca urmare a acestei ‘integrari’? Sa luam, de exemplu, 800 de angajati de la Anvelopele Goodyear de langa Montreal care si-au vazut fabrica inchisa acum cateva luni pentru ca cineva s-a gandit ca se pot produce anvelope mult mai ieftin, in China? Am observat recent ca multe anvelope din China, precum si alte bunuri de consum, sunt retrase de pe unele piete din vest din motive de siguranta.
Concluzii
Noi, democratii, din intreaga lume nu ar trebui sa fim nici prea multumiti de sine nici prea increzatori. Mai sunt inca in jur de 45 de dictaturi in lume, care fac mult rau atat fiintelor umane cat si mediului.
Sa ne uitam, de exmplu, la ceea ce face guvernul Chinei cu proprii oameni, incluzandu-i pe jurnalisti independenti, militanti ai drepturilor omului, democrati, comunitati religioase, uiguri, tibetani si multi altii. In privinta numeroasei comunitati Falun Gong, dupa cum am mentionat, este pur si simplu de neconceput ca un guvern care gazduieste Jocurile Olimpice intr-o parte a capitalei, anul viitor, sa isi ucida, in acelasi timp, o parte a propriilor cetateni pentru profit, in alta parte a aceluiasi oras. Acesta practica comerciala inspaimantatoare trebuie sa inceteze imediat.
In Romania, China sau Canada, demnitatea umana este, in fond, una singura in acesta lume a noastra atat de zbuciumata astazi.
Multumesc.
